Înainte de a aşterne pe hârtie întâmplările prin care am trecut, m-am întrebat dacă e un lucru bun ceea ce mi-am propus să fac. Oare mă vor înţelege sau mă vor judeca greşit cei care vor citi aceste rânduri? De aceea, aş dori să-l avertizez pe eventualul cititor că această mărturisire, îşi propune să fie o punte de legătură între oamenii care au trecut prin suferințe, asemenea mie, şi cei care vor suferi la un moment dat în viaţă, pentru a le oferi un strop de speranţă şi de alinare în drumul lor. Simt nevoia să vă mai spun că nu mi-am propus de la început să ating neapărat un scop prin această scriere. Dar, dacă ar fi să inventez unul acum, ar suna astfel: toţi oamenii trebuie să ajungă la conştiinţa că nimic nu este întâmplător în această lume, dar că tot ceea ce se petrece cu noi este urmarea propriilor noastre acţiuni pentru că Dumnezeu nu lucrează împotriva voinței noastre. Au trecut mai mulți ani de la momentul dramatic în care mi-a fost frânt viitorul! Din clipa aceea fatidică pot spune că am experimentat iadul şi raiul, moartea și viața, agonia şi extazul, blestemul şi binecuvântarea. De multe ori mi s-a recomandat să scriu o carte despre pătimirile mele; zile la rând am fost chiar presat să nu las o astfel de întâmplare neobişnuită să cadă în uitare odată cu trecerea timpului. Cunoștințe, preoţi, medici și prieteni m-au îndemnat să scriu despre ceea ce, în opinia lor, era povestea unei minuni contemporane. Multă vreme nu le-am dat ascultare, pentru că am considerat aproape un sacrilegiu dezvăluirea unor lucruri care trebuiau să rămână între mine și Dumnezeu.

Cea ce vei descoperi în "Minciună și Trădare" este povestea sinceră și emoționantă a călătoriei mele de la haos spre renaștere, povestea acceptării unor adevăruri dureroase! Confesiunile mele sunt urme sau, dacă vreți, dovezi pentru "o vreme când sub o formă sau alta, te va întreba ce ai făcut cu ele". Sunt câteva gânduri care au stat întregi unul lângă altul formând impresii și concluzii, propriile mele păreri despre lume și viață, despre oameni și întâmplări, despre bine și rău. Am și eu certitudinile și îndoielile mele, fericirile și tristețile specifice, întrebările și răspunsurile pe care le-am adunat în ultimii mei ani. Confesiunile le-am scris ca să mă descarc de toate, ca să reciclez ceea ce mintea mea nu mai vrea sau nu mai suportă; picătura care umple paharul, dacă preferați, pe care am aruncat-o pe foi. Pasagerul clandestin pe care l-am aruncat afară din tren doar ca să trag semnalul de alarmă ... Ce semnal? Ce întrebări și ce răspunsuri?