PUSA

This book is in Romanian. It is a captivating war/spy novel.

Întreaga acţiune a cărţii gravitează în jurul destinului unei baronese germane, Henriette, aparţinând nobilei familii Hohenzollern Sigmaringen, trimise incognito în România, la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, cu scopul de a-i succeda la tronul României vărului său, regele Carol al Il-lea (bănuit de lipsă de loialitate faţă de interesele Reichului), în condiţiile în care succesorul legal al acestuia, Mihai, era considerat "un copil necopt." Pentru a deveni "noua faţă a Germaniei în teritoriile Răsăritene," baroana trebuie însă, în prealabil, să se familiarizeze cu limba română şi să-i identifice, la faţa locului, pe cei cu adevărat fideli cauzei. De aceea este obligată să-şi părăsească soţul, un brav aviator, mândrie a armatei germane care, la scurt timp, va sfârşi glorios pe câmpul de luptă, să-şi abandoneze cei doi copii, şi să se mute într-un orăşel din Moldova, aflat la graniţa cu Basarabia, unde urmează să activeze ca secretară sub acoperire a comandantului trupelor germane din zonă, generalul Paul Ludwig von Kleist, sub numele de cod Puşa. Ce a urmat, la scara istoriei, este bine ştiut. Din momentul în care generalul Antonescu a dat faimosul ordin "Ostaşi, vă ordon treceţi Prutul," până la comunicatul citit de regele Mihai la postul de radio în 23 august, 1944 şi, mai apoi, afundarea ţării în bolşevism, destinul României a cunoscut mai multe volte, oamenii au fost când foarte sus, când prăbuşiţi în abis, ca într-un montagne russe, iar destinul Puşei a devenit unul cât se poate de uşor de ghicit. Rămasă în România în tot acest turbion al istoriei, aristocrata care părea să fie sortită să fie regină pierde totul la ruleta vieţii şi sfârşeşte singură, cvasi-nebună, batjocorită şi alungată de toţi cei din jur, condamnată să-şi ducă zilele în cea mai cruntă mizerie. [...]
Odată început, romanul lui Mihai Maxim, Puşa, se citeşte dintr-o suflare. Frazele scurte, uneori eliptice, îi conferă un ritm foarte alert, oferindu-i cititorului sentimentul că asistă la un film. Simplitatea expunerii sugerează un scenariu cinematografic. Autorul nu se pierde în analize psihologice şi consideraţii istorice, nu face judecăţi de valoare, artisticitatea nu face parte din mizele sale narative. El are strict rolul unui obiectiv cinematografic menit să imortalizeze faptele şi vorbele oamenilor şi să le redea aşa cum sunt, cu bune şi cu rele, fără niciun retuş artistic din partea sa.
Roman de război (cu vagi nuanţe de spionaj), dar şi dramă socială, Puşa, este o carte agreabilă, scrisă incisiv, simplu, pe înţelesul tuturor. Nu ştiu nimic despre autorul Mihai Maxim, dar felul său direct, fără zorzoane, de a face literatură se potriveşte perfect lumii tot mai grăbite în care trăim.

Tudorel Urian

Maxim Mihail Traian, mai cunoscut sub numele de Mihai Maxim, s-a născut la Roman, la 5 noiembrie 1961 intr-o familie de oameni răscoliţi de istorie. Fiind al şaptelea copil, mezinul familei duce o viaţă lipsită de evenimente marcante pană la intrarea la studiile liceale.
Odată cu admiterea la Liceul Roman-Vodă (actualmente Colegiul Naţional Roman Vodă) incepe să devină atras de mediul intelectual de mare clasă, mai ales datorită ilustrului profesor de filozofie Gheorghe A. M. Ciobanu. La un moment dat se apucă serios de studiul matematicii şi al chimiei, absolvind ulterior Facultatea de Inginerie Chimică din cadrul Politehnicii din Bucureşti.
Nu după mult timp urmează cursurile MBA (Management of Business Administration) organizate de CNAM Paris (Conservatoire National des Arts et Metiers), şcoală de inalte studii economice post-universitare cu o istorie de peste două secole.
După o perioadă destul de lungă, decide să işi creeze propria afacere, clienţii importanţi alegand să il urmeze datorită modului in care a ştiut să şi-i apropie, dandu-le increderea că nu este doar un simplu furnizor de echipamente, ci mai degrabă un consultant de incredere.
Criza financiară care a debutat la noi in anul 2009 l-a obligat să işi restrangă mult activitatea. Acest lucru l-a indepărtat de lume, retrăgandu-se in liniştea unui sat din inima Bărăganului. Aici s-a simţit pentru prima dată eliberat de presiunea cotidiană şi s-a apucat de scris. A publicat romanul de debut "Ciobul de oglindă" in 2011 la Junimea din Iaşi, urmat de "Puşa" la Minerva in 2012.
Abia in 2015 a reuşit să finalizeze volumul I al romanului "Fără Nume," o abordare ludică şi autopersiflantă, pe alocuri, a romanului filosofic cu trimiteri către numerologie.
Prin seria celor trei cărţi scrise deja, autorul continuă saga romaşcană, incercand să redea fresca unei societăţi in plină mişcare, care parcă nu işi mai găseşte locul.