This book is in Romanian. It is the Romanian version of Georgia's national epic poem The Knight in the Panther's Skin - Vepkhistqaosani, written by Shota Rustaveli, a great poet who lived and worked in the 12th century.
Viteazul în piele de tigru este cea mai citită, cea mai apreciată şi cea mai iubită carte în Georgia mea natală, după Biblie.
Respectându-se o lungă şi sfântă tradiţie, georgienii socotesc drept cel mai sincer şi emoţionant cadou o carte cu "Viteazul în piele de tigru." Unii specialişti au remarcat că, până la începutul secolului al XX-lea, cartea Viteazului nu lipsea din zestrea fetelor georgiene ajunse la măritiş.
Poemul Viteazului în piele de tigru i-a adus o veşnică şi sfântă consacrare autorului, Şota Rustaveli, al cărui nume aminteşte de oraşul Rustavi, aflat la câţiva zeci de kilometri de Tbilisi, unde s-a născut în jurul anilor 1160-1166 şi unde vestea nefastă a morţii sale la Ierusalim, la mănăstirea georgiană de acolo, a ajuns în 1216. Câteva fresce de pe pereţii de la acea mănăstire îi aparţin şi se spune că tot acolo s-ar afla şi un portret al său.
Ca întotdeauna, în cazul marilor maeştri, au apărut şi multe legende privind marea lui dragoste, neîmpărtăşită, faţă de regina Tamar (1184-1212), căreia îi este dedicat poemul şi căreia i-a slujit în calitate de trezorier al ţării, până s-a văzut nevoit să plece în exil la Ierusalim.
"Viteazul în piele de tigru" aparţine de asemenea culturii universale, înainte de toate, prin idealurile reflectate, la nivelul epocii respective. Se au în vedere, în acest sens, cele mai profunde sentimente şi calităţi umane, cum sunt dragostea, prietenia, curajul, consecvenţa, dăruirea de sine... Poemul reflectă, totodată, viziunea deosebit de largă a autorului, care îşi poartă eroii, fără ură sau vrajbă, prin regiuni atât de îndepărtate cum sunt şi erau India, China...
Poemul, cu circa 6000 de versuri, dispuse în peste 1600 de catrene, a fost tot mai cunoscut, mai ales după tipărirea sa la Tbilisi, în 1712 (împreună cu vorbele de bine ale regelui Vahtang al VI-lea) şi ajungând aici nu putem să nu amintim, fie şi în treacăt, contribuţia extraordinară pe care a avut-o Antim al nostru, cel din Iviria, la dezvoltarea şi răspândirea cuvântului tipărit la Tbilisi.
Zaira Samharadze-Calciu
